Interesant sau NU ?

Cum se distrau romanii de Revelion acum 100 de ani – file de istorie

Pe la inceputul anilor 1900 romanii stiau sa se mai bucure, sufletul lor era el insusi un fel de sarbatoare, Craciun si Anul Nou la un loc, avea in el acei fiori de asteptare, ca atunci cand presimti ca se va intampla ceva bun si abia astepti. Treptat au inceput tristetile nedefinite, neincrederea, pesimismul, crizele. A aparut o anume rusine fata de sentimentele pozitive, socotite naive, au inceput sa se insinueze in jurnalele interbelice pasiunile negative: gelozii, resemnare, invidii, complexe, singuratati, teama, provocate de cel mai mare razboi de pana atunci.

Cum se distrau romanii de Revelion acum 100 de ani

Cum se distrau romanii de Revelion acum 100 de ani

Spre sfarsitul secolului XIX, existau reclame in ziare, la tot felul de bunatati pentru mesele festive, la “vinul de Champagne” si bomboanele de “socolata”. Bucurestiul se umplea de tarabe si chioscuri amenajate de Primarie, unele erau pe cheiul garlei, altele in Cismigiu. Aici se vindeau cadouri, Casa Capsa oferea reduceri, la fel unele magazine de jucarii, pentru ca adultii, sa zicem Vasile Alecsandri sau C.A. Rosetti, mureau de placere cand cumparau jucarii. Papusile aveau deja mecanisme care sa le faca sa se miste singure sau sa scoata sunete, erau puse in trasurici.

Pe masa de Revelion gaseai branzeturi din toata gama frantuzeasca de lux, de la Roquefort la Brie, dar si din cele italienesti, apoi piftie de potarniche, sunci de gasca, limba de bivol sau, ce sa mai zic, toata gama de icre si peste imaginabila. Azi nu gasesti asa ceva. Bauturile erau aceleasi ca azi, de la tuica venita de la tara (C.A. Rosetti, sa zicem, o primea de la prietenul lui, Ion Bratianu) pana la bere. Pilsen exista inca de pe atunci, ca si berea Luther, care s-a baut si in interbelic, erau vinuri de lux si nelipsita sampanie Matt. Pe strada se vindeau castane comestibile coapte, care umpleau aerul de arome specifice iernii, iar la Capsa erau castane glasate. Insa existau si cateva lucruri in plus.

Iulia Hasdeu si mama ei, desi traiau destul de stramtorate la Paris, isi cheltuiau toti banii si petreceau zilele de dinainte de sarbatori cumparand cadouri pentru fetite orfane din Romania. Mama prefera lucrurile utile si pe cele de imbracaminte, fata ar fi vrut sa trimita mai ales papusi si jucarii. Mama Iuliei, sotia lui B.P. Hasdeu, era in Comitetul Femeilor Romane, care se dedica unor asemenea fapte, si ea nu voia sa i se simta lipsa de-acasa, desi nimeni n-o obliga sa faca asta. Dar ideea de a ajuta o aveau cu totii in sange sau, daca nu, erau educati s-o dobandeasca. Organizau la mai toate festivitatile, la baluri, la baluri mascate, la sarbatoriri, si cate o tombola in folosul saracilor, sinistratilor ori orfanilor.

Daca erai certat cu cineva intre Craciun si Anul Nou era momentul sa-ti trimiti cartea de vizita si-apoi, daca primeai raspuns, sa te duci si tu cu un frumos cadou si sa incepi anul cu dreptul, fara povara vechii suparari. Si oamenii nu prea tineau supararea, abia asteptau sa se impace. Pur si simplu se simteau mai bine impacati decat certati. Multi plecau in voiaj, in strainatate, fara sa se teama de zapezi si viscol. Plecau cu trenul. Titu Maiorescu, de exemplu, e unul dintre acesti calatori. Iar tinerii isi agatau sperantele de anul urmator, doreau sa nu treaca timpul fara “a fi facut ceva pentru omenire”, caci erau foarte preocupati sa-si lase o urma in viitor.

revelion_unu

Intre razboaie erau insa unele voci care voiau lucruri mai originale, dar putine publicatii izbuteau sa gaseasca tonul potrivit. Unele articole seamana izbitor cu cele de azi, despre cum oamenii isi promit solemn sa se ocupe din timp de darurile de Craciun si cum ajung, pana la urma, sa le cumpere tot in ultima zi, cu imbulzeala, cum “domnisoara vanzatoare” incearca sa le plaseze tot felul de obiecte scumpe si inutile.

In Bucuresti, putin dupa 1900 existau celebrii comisionari. Intre razboaie erau deja foarte bine organizati si se recunosteau dupa chipiul rosu. Asa ca domnii puteau proceda elegant, trimitand un buchet de flori cu o carte de vizita si o cutie de bomboane. Scriitorii se intalneau de-obicei intre ei. Unii, ca Mihail Sebastian, plecau la munte, la schi, altii faceau bobsleigh, sport foarte la moda prin 1930, si, in fine, cativa aveau fetisul sa inceapa anul scriind. Tinerii traiau mai intens ca oricand, jazz, baruri, dancing, fetele de 17-18 ani aveau o dorinta enorma de a-si trai viata intr-un ritm mult mai rapid, mai liber si mai placut decat generatia parintilor, dar ascundeau asta sub o masca de cinism, si ea la moda.


file de istoriepetrecere revelion
x
Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Mai multe despre cookies.
hit counter